Avortul medicamentos presupune administrarea a două medicamente diferite, prescrise și recomandate de medicul specialist. În urma avortului medicamentos, sarcina este întreruptă și apare o sângerare.
1. blocarea principalului hormon al sarcinii în urma administrării unui medicament;
2. administrarea celui de-al doilea medicament, după 1-2 zile, fără supraveghere medicală (la domiciliu), dar este obligatoriu ca sarcina să nu depășească zece săptămâni;
🔸femeile nu au mai mult de 10 săptămâni de sarcină;
🔸când este cazul unui avort spontan care trebuie finalizat;
🔸femeile care prezintă o afecțiune, iar sarcina le pune viața în pericol.
🔸sângerările vaginale și crampele sunt cele mai comune
🔸greață și vărsături;
🔸febră;
🔸frisoane;
🔸diaree;
🔸migrene.
În cele mai multe cazuri, pacientele se refac rapid după un avort medicamentos, însă gradul de durere experimentat sau cantitatea de sânge pierdută variază de la o situație la alta.
Sângerările ușoare, moderate sau abundente în timpul unui avort medicamentos sunt normale, iar cheagurile de sânge apar în majoritatea situațiilor.
Atunci când sângerările nu sunt așa cum a explicat medicul, pacienta trebuie să ceară sprijin specializat pentru a se asigura că nu au apărut complicații.
Avortul medicamentos este o alternativă la avortul chirurgical, atât timp cât pacienta ia această decizie în timp util, când sarcina nu este foarte avansată. Principalele avantaje ale avortului medicamentos sunt reprezentate de faptul că riscurile chirurgicale și anestezice sunt evitate și procedura implică mai puțină durere decât în cazul avortului chirurgical sub anestezie locală.
De asemenea, avortul medicamentos poate fi efectuat imediat după ce pacienta află de existența sarcinii.
🔸avort incomplet;
🔸sângerare abundentă, care nu se va opri;
🔸infecţie;
🔸febră;
🔸diaree și dureri abdominale;
🔸reacție alergică la medicamente.
În cazul în care avortul medicamentos nu duce la întreruperea sarcinii, medicul specialist are posibilitatea de a efectua o intervenție chirurgicală pentru a finaliza procedura.
🔸sarcina este prea avansată;
🔸sarcină în afara uterului (sarcină ectopică);
🔸tulburare de coagulare a sângelui sau anemie semnificativă;
🔸insuficiență suprarenală cronică;
🔸pacienta utilizează corticosteroizi pe termen lung;
🔸există un dispozitiv intrauterin;
🔸există o alergie la medicamentele utilizate;
🔸pacienta nu are acces la servicii medicale în regim de urgență;
🔸pacienta nu se poate întoarce la medic pentru control după avortul medicamentos.
La aproximativ 2-3 săptămâni după întreruperea sarcinii prin avort medicamentos, pacienta trebuie să revină la un control ginecologic pentru un examen clinic și ecografic pelvin și pentru discuții legate de metode de contracepție.
Timpul de recuperare necesar după un avort medicamentos diferă de la o pacientă la alta, însă, ca regulă generală, trebuie evitate activitățile fizice intense sau orice alte activități care provoacă durere și disconfort.
În general, se recomandă ca pacienta să apeleze la sprijin de specialitate, pentru a evita tulburările de sănătate mintală ce pot apărea în urma unui astfel de eveniment.
În ceea ce privește o sarcină viitoare, prima menstruație după avortul medicamentos apare în mod normal după 4-6 săptămâni, însă aceasta poate să fie neregulată din cauza modificărilor hormonale. În mod normal, avortul medicamentos nu ar trebui să afecteze sarcinile viitoare, iar pacienta poate rămâne însărcinată odată ce s-a produs ovulația.
Avortul medicamentos se poate face acasă, respectând întocmai indicațiile medicului. În cazul în care specialistul solicită, pacienta poate fi ținută sub supraveghere medicală, mai ales dacă sarcina este mai avansată. Este foarte important ca indicațiile să fie urmate cu strictețe și să se respecte protocolul asociat cu această procedură, în așa fel încât sarcina să fie întreruptă și să nu existe complicații.